Efectele „taxei pe lăcomie” asupra creditării

Taxa pe lacomieGuvernul a emis Ordonanţa de Urgenţă 114/2018 (cu aplicare de la 1 ianuarie 2019), prin care se instituie o taxă pe activele bancare, plătită de bănci la niveluri ale indicelui ROBOR de la 2% în sus și denumită în spațiul public „taxa pe lăcomie”.

Creditele în lei sunt deja ancorate la acest indice prin OUG 50/2010, conform căreia, pe scurt, dobânda se calculează ca sumă dintre ROBOR şi o marjă aplicată de bancă.

În acest context, ce efecte ar putea avea noul act normativ asupra creditării?

ROBOR se calculează în funcţie de dobânzile la care băncile se împrumută între ele, pe piaţa interbancară. Taxarea indicelui era de aşteptat să coboare nivelul acestuia, dar socoteala de la Palatul Victoria nu s-a potrivit, cel puţin deocamdată, cu aceea din sistem.

La 15 februarie 2019, ROBOR la trei luni era de 3,17%, mai mare decât la 31 decembrie, când se situa la 3,02%, după ce în primele trei săptămâni din ianuarieparcursese un trend descendent. Deci până acum ROBOR nu dă motive de scădere a dobânzilor la credite.

Pe de altă parte, cealaltă componentă a dobânzii, marja, care ilustrează riscul de ţară, nu anunţă o creştere. Dacă băncile ar aplica o majorare, ar risca un deficit de imagine, în condiţiile în care BNR prognozează o inflaţie în scădere pentru anul acesta, de 3,0%, faţă de 3,2% în 2018. Nu putem vorbi de o agravare a riscului de țară, deci nici marja aplicată de bănci nu are de ce să urce.

Pot exista însă efecte colaterale. Cum ROBOR „se încăpăţânează” să se menţină peste 2%, cel mai probabil taxa va fi aplicată. Băncile ar resimţi astfel un cost suplimentar, pe care l-ar putea transfera asupra clienţilor, dar nu prin creşterea dobânzilor, ci a comisioanelor sau a altor taxe. Ca urmare, clientul ar suporta un preţ total mărit al creditului.

Ce vor face băncile atunci când vor fi nevoite să plătească aşa numita „taxă pe lăcomie” şi vor constata că nu au suficienţi bani? O opţiune ar fi să se împrumute din afara ţării, ceea ce ar implica un salt de cost, cum am arătat mai sus. Dar există şi posibilitatea ca unele societăţi bancare să anunţe falimentul, ori să se retragă din România. Dacă o bancă mare, de top, ar recurge la o astfel de mişcare, ar apărea un loc gol în piaţă, concurenţa ar scădea şi astfel dobânzile ar putea să urce.

Share
Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Comentariile nu sunt permise.